De-acolo din frunza
Un altul se uita la mine
Cu o rabdare-mpartita in veri si in
toamne,
Fara sa spuna nimic,
Mirandu-se doar
De ochii mei inchisi inspre el.
O, pe pleoapele mele a dat colt iarba,
Si a fost verde, si s-a uscat
De cand nu s-au mai ridicat in afara,
Genele mi s-au intelenit
Incalcite, innodate-ntre ele,
De cand ochii mei
Nu mai contenesc sa ma vada
Sub raza cea verde in care ma scalda
Privirea din frunza
Ca in adancul unui ocean etern rabdator,
Fara sa spuna nimic,
Pregatindu-ma doar
Pentru mai aspre si mai lungi invieri.
|