Precum Racine, prea tanar am plecat
Din auster si din naivitate,
Prea tanar lunga manta cenusie
Zambind mi-am azvarlit-o in trecut.
Aproape gol ramas in vazul lumii
Si fericit de trupul meu frumos,
Printre priviri ca printre spade lungi
Eu trec si-mi zdrentuiesc aureola.
Nu mi-e rusine, dar ades mi-e frig.
Nu-mi pare inca rau, dar duc in visuri
Severa poarta neagra-a manastirii
Si calda, lunga manta cenusie
In care invelit, intr-o chilie,
Si vesnic in inexistenta mea,
Eu, sterp, neprihanit, sa blestem cald
Desertaciunea minunata-a lumii.
Dar simti? se despleteste-n mine timpul
Si tot ce stiu c-a fost va fi real:
M-asteapta Fedra, regele si remuscarea
Ca, tanar, am plecat din Port-Royal.
|