Ingeri batuti cu pietre
Care mai au taria
Sa nu se-ndeparteze in vazduh
Imi cer, raniti
Si franti de oboseala, gazduire
Si-n timp ce inca falfaie usor
Adorm umili si fragezi prin caiete,
Tragandu-si doar in somn
Cand li se face frig
Cate o fila alba peste aripi.
Dimineata stiu ca n-am visat
Dupa amprentele penelor pe pagini
Si ma grabesc sa le memorez
Inainte de a-mi fi confiscate
Ca sa se decreteze specii noi
De pasari de prada.
|