Grinzi de vechime curbe, oase
Batrane-n carnea stinsa de sub var,
Carii sapand tuneluri nisipoase
In lemnul unui timp murdar
Si stresini devenite moi de vreme,
Nemaizburatacite de lastuni
Pe cine sa dispretuiesti cand geme?
Lipsa puterii cui sa o razbuni?
Cine ezita inca sa strabata
Singurul drum pe care-l mai avem,
Cand, prins sub roata de buldozer, iata,
Se sparge ultimul poem
Ca o clepsidra neinstare
Sa mai prefaca suferinta-n timp?
Un tipat putrezit de amanare
Cersind istorie in schimb
|