La inceput fagaduisem sa tac, dar apoi, dimineata,
V-am vazut aparand cu cenusa in porti,
Semanand cum se seamana graul, cenusa,
Si n-am mai putut, si-am strigat: Ce faceti? Ce faceti?
Pentru voi am nins toata noaptea deasupra orasului,
Pentru voi am albit toata noaptea: o, daca
Ati pricepe ce greu e sa ningi!
Aseara de cum v-ati culcat am iesit in vazduh.
Era intuneric acolo si frig. Trebuia
Sa zbor pana-n punctul unic in care
Vidul roteste in jurul lui sorii si-i stinge
Si eu trebuia sa mai palpai o clipa in unghiul
acela
Ca sa ma-ntorc ningand printre voi.
Orice fulg l-am gandit, cantarit, incercat,
Modelat, lustruit cu privirea,
Si acum cad de somn si de oboseala am febra.
Va privesc semanand praful focului mort
Peste alba mea opera si zambind va destainui
Or sa vina ninsori mult mai mari dupa mine
Si tot albul din lume va ninge pe voi,
Incercati sa pricepeti legea lui de pe-acuma,
Or sa vina uriase ninsori dupa noi,
Si nu veti avea destula cenusa,
Si copiii de mici invata-vor sa ninga,
Si-o sa-acopere albul slaba voastra tagada,
Si intra-va pamantul in rotirea de stele
Ca un astru arzand de zapada.
|