Destin rostit de-o ursitoare
Intarziata, jignita,
Urandu-ne pentru
Darurile prea multe
Pe care ni le-au dat celelalte;
Constructor
Al infernului nostru particular
In care zilele si noptile
Se anuleaza intre ele la nesfarsit
Si nu obosesc,
Si nu se dau batute,
Incat nici manastirea,
Nici ruina ei
Nu se pot incheia vreodata;
Arhitect de valuri
Inaltate mereu
Si mereu naruindu-se
Ca s-o poata lua de la capat;
Mester mare
Intrecandu-i pe ceilalti
Nu prin stiinta,
Ci prin exasperarea de a zidi;
Zburator cu aripi de sindrila
De doua ori victima
A operei sale;
Blestem
In zidul de litere-al caruia
E inchis un popor.
|