Iata, ma spal intr-un rau de secunde
Si ma sterg cu un stergar de ore curat,
Si pletele mele de ani
Mi le pieptan intr-o oglinda de timp,
Si firul ierbii e un ano-timp verde,
Si firul fanului, unul uscat,
Si cerul, o vreme care
Din lipsa de graniti se pierde;
Caci timpul nu e miez niciodata,
Ci numai inceput si sfarsit
Pana n-ai murit
Moartea e si ea durata,
Apoi, nemainascut de minutare,
Fluviul zacand in sine
Ca o mare.
|