Intai imi arunc
Unul cate unul
Cuvintele,
Savant picurate,
Imperechindu-se
In cadere;
Apoi anii,
Unul cate unul,
Egal departati intre ei,
Cu stiinta subtila-a gradarii;
Ma precipit apoi
Si ca-ntr-un naufragiu arunc
Tot ce e lest,
Tot ce ma poate trage la fund,
Amintirile, dorintele, patimile,
Iubirile, in cele din urma,
Si, cand nu mai e nimic
De aruncat,
Nici o haina, cat de subtire,
Pielea mototolita mi-o dezbrac
Si carnea amortita de pe oase
Acesta e marele striptease
Pe care il fac
Aproape de bunavoie.
|