In dimineata de dupa moarte
Va fi racoare ca in zorii cetosi de septembrie,
Cand din arsita lubrica-a verii
Ma dezmeticesc in aerul alb,
Straina de arborii incalciti in lumina lanoasa.
Voi fi trezita, ca in septembrie, devreme
Si, ca in septembrie,
Destul de singura ca sa aud
Vazduhul cum picura inspre amiaza
Pe obrazul gutuilor ud.
Si-mi va fi somn
Si-o sa ma rog sa mai adorm
Inca putin,
Stand nemiscata,
Cu ochii inchisi si fata in perna,
In timp ce linistea asurzitoare
Ma va trezi tot mai plin
Ca sa incep,
Ca pe-o dimineata de toamna,
Ziua eterna.
|