Eu insami doar vartej,
Doar forma-a unor
Farame si mai muritoare
Care din sapte-n sapte ani,
Valuri urmandu-se, dispar
Un da crescand
Dintr-o negare
Inspaimantat mereu
Si totusi viu,
Un val eu insami,
Dar un val mai mare,
Tot mai strain de sine
Si de mare,
Fragment al altei spaime,
Tutelar,
Neoboseala vesnica-n miscare
Pe-un tarm ramas mereu
Pustiu
|