Cei ce din lasitate n-au ales
(Infernul, cantul trei, )
Zadarnic stau si-asteapta pentru ei
Sa se mai faca vreodata noapte,
Caci timpul a incremenit crispat,
Nemaiinstare sa produca ore
De spaima ca va trebui s-opteze
Intre crepuscule si aurore,
Iar in clepsidra lumii rasturnata
Nisipul nu mai curge ca-n trecut,
Oprit in aer nu mai indrazneste
Sa-si ia raspunderea vreunui minut
Menit sa declanseze iar rotirea
Eternei pietre macinand eres
Si sa coboare pacea noptii peste
Cei ce din lasitate n-au ales.
Astfel, lucizi mereu si vinovati
De tot ce n-au avut curaj sa faca,
Ei stau in ziua cutremuratoare
Fara de rost, ca sabia in teaca.
|