Ce simte lampa pentru flutur,
Ce simte luna pentru mare
Si soarele pentru pamant,
Pamantul insusi pentru luna,
Ce simte vorba pentru gand
Si pentru ruga ochiul mare
Miscandu-si in albusul zarii
Privirea care ne-mpreuna?
Frunze, si crengi, si flori, dar nici
Un singur animal-raspuns,
Nici o fiinta vie-n stare
Sa spuna limpedele da,
Prin ceruri tot intamplatoare,
Dar nestraine indeajuns
Cadem cu aripi impletite
Si fara a mai intreba.
|