Femeia cu pruncul in brate,
Seriosi amandoi si batrani
Privind spre un colt al tabloului:
Cu naivitate si trista lumina femeia,
Cu intelegere mai presus de a ei
Si mai tragica, fiul.
Impotriva vointei lor
Uniti prin verbul a naste,
Cel iradiind suferinta
Prin toate sensurile varsate din dictionar,
Stau imbratisati, lipsiti de aparare
si singuri,
Salvati doar prin iubirea
Care i-a legat
Fara sa-i intrebe
Si cine stie?
Poate chiar fericiti, solidari
In spaima egala
Care-i face sa priveasca
Spre un colt al tabloului.
|