Rasari de unde ochii mei nu vad
Si cresti spre unde vazul meu n-ajunge,
Pod infrunzit, intins peste prapad,
Materie prima pentru cruce;
Stalp fraged sustinand cu fructe cerul,
Al binelui si-al raului egal,
Prin care curge, seva, adevarul
Incolacit de sarpele vasal;
Sens rasturnat al lumilor vazute,
Cu radacinile intoarse in vazduh
Pe ale carui frunze, stranii plute,
Trece pe raul mortii cate-un duh;
Inalta barbatie din pamant,
Maternitate pururea fecioara,
Fosneste-ma in fiecare vant
Si-nvata-ma sa mor a doua oara.
|