Mama, intaiul meu mormant,
Bezna fierbinte,
Cu-atata nerabdare prosteasca parasita,
In timp ce fiecare bulgar
Al taranei sale
Se-mpotrivea plecarii fara rost.
Imi vei ierta vreodata invierea,
Grabita inviere ce ma rupea de tine
Pentru ca, din lumina in lumina,
Sa ma apropie de-o alta moarte?
E tot mai frig,
Strainatatea ma patrunde,
Pe cum ma urc se sterge drumul inapoi.
E-atata departare pan’ la tine,
Ca s-ar putea-nalta biserici
Sa mijloceasca rugile-ntre noi.
|