Cat de strain mi-e numele meu,
Nu-i nici o fiinta pe care s-o cheme astfel,
Nu inteleg cum si-a permis sa m-aleaga,
Cum m-am inchis, de buna voie, in el.
Poveste stangace o sa plec, o sa trec
Si-o sa ramana uzurpator in locul meu
Acest cuvant lipsit pentru mine de sens
Al carui inteles, pentru ceilalti, sunt eu.
Cantec mereu fragmentat si reluat mai scrasnit
Carora altii-i gasesc melodie si ii bat darabana,
Cantec pe care-l astept si de care ma mir
Ca de o rima, prea feminina, in ana.
Viata intreaga pentru o viata de-apoi
Neinteleasa si istovitoare de-acum,
Destin strivitor si zadarnic, lasandu-mi doar dreptul
Orgolios sa mi-l asum.
Dar printre seminte si ierburi, printre viermi si albine
Nu se poate sa nu am eu insami un nume
Pe care nu pot sa-l discern din vacarmul
Pravalit peste mine anume.
Totul se-nvarte, si curge, si canta
Triumfatoare legi de care-s inapt
Si impotriva carora nu pot decat sa adorm
Ca sa visez cum ma cheama de fapt.
|