Te-as mai iubi, oare, la fel daca
Ai fi puternic si inspaimantator
Asemenea altora? M-as gandi la
Tine atat de mult daca ai fi
Invingator si crud in razboaie?
Te-as mai fi visat
Ingrijorata, daca ii stapaneai
Tu pe altii? Asa cum copiii
Familiilor fericite pleaca de-acasa
Cand cresc, liberi de orice raspundere
Si pot, daca vor, sa nu-si mai aduca
Aminte de nimeni, in timp ce
Copiii saraci trebuie sa se-ntoarca
Mereu, sa-si ajute familia, trimitandu-i
Pachete si bani, tinandu-i pe cei mici
La scoala, tot astfel fericitii
Poeti ai unor popoare mai mari
Pot sa-si uite izvorul, sa plece,
Sa fie ai lumii
M-ai obseda, oare, si dac-ai fi
Fericit? Dac-ai fi fost in stare
Sa asupresti, sa cuceresti, sa semeni ura?
O, Doamne al Istoriei, dezleaga-i
Viitorul cu asupra de masura!
|