O piatra e un zeu care
Se misca atat de incet
Incat ochiul meu repede muritor
Nu-i in stare
Sa-i recunoasca miscarea,
Asa cum nu poti sa-i ceri
Unui val,
Unui nor
Sa inteleaga ce-i marea.
Cand totul se naruie
Si-apoi se dizolva
Intr-un toxic amestec
De ieri si de maine,
O piatra e samburul lumii
Viu inca,
Sensul chircit ce ramane,
Omphalos si mugur din care intreg
Universul ucis
Va mai creste o data,
Cand zeu-mpartit
Intre pietre egal
Se va strange-ntr-o baricada.
|