Ceasurile din cand in cand
Se opresc, apoi pornesc mai departe,
Dar cei care sunt dusi astfel
Nu stiu ca ele s-au oprit
Si cat timp au stat,
Si cat de tare accelereaza
Ca sa se-ajunga din urma,
Si cum in cate-o parte s-a facut gol
Si cateva secunde pot sa se lafaie
In compartimentul unei intregi zile.
Pe cand in alta parte
Multimile fac valuri-valuri
Si se catara pe acoperisuri, pe scari,
pe tampoane.
Cei dusi raspund constiincios
„Am patruzeci si doi de ani“,
Fara sa stie ca unele cifre sunt minute,
Iar altele milenii
Si nici numele statiilor
In care s-au oprit
Pentru a face cruce cu altii
Sau fara motiv.
|