Am hotarat
Sa ies din glasul meu
Ca dintr-o biserica parasita
De Dumnezeu mai nainte,
O celebra biserica
Devenita muzeu,
Cu altar din silabe
Si bolti din cuvinte,
Sub care, amenintatori
De atata iubire,
Credinciosii se-nghesuie
In pronaosuri sfinte.
Am hotarat
Sa fug din glasul meu
Ca dintr-o inchisoare pe care
Singura mi-am inchinat-o
Pentru nenumaratele mele crime,
O inchisoare celebra
Devenita muzeu,
Cu versuri zavoare
Si gratii de rime
Publicul o viziteaza
Si infiorat de tortúri
Nu se mira
Ca nu mai zace-n ea nime.
|