Parintii fac totul oricand pentru noi
Ne nasc si ne cresc mai mari decat ei,
Raman apoi cu discretie in urma,
Nu ne deranjeaza de obicei.
Li-e rusine ca sunt prea batrani, prea bolnavi,
Pentru noi prea modesti si prea simpli parinti,
Vinovati pentru timpul pierdut
Ne privesc in tacere cuminti.
Apoi isi muta privirea in stea,
Cand raza-nglodata de cer se subtie.
Si, obositi, nu pregeta-o clipa
Sa ni se aseze in pamant, temelie.
|