Pe nevazute,
Asa cum intinzi mana
Sa numeri ouale din cuib,
Abia atingandu-le
Cu emotie si spaima
In fata misterului etans
Dinlauntru
(Oua pe care pasarea
Va refuza sa le mai cloceasca
Socotindu-le impure),
Pe nevazute
Mana lui se-ntinde-n somn
Si naruie
Cu fiecare vis
O manastire,
In timp ce Pasarea
Plutind deasupra apelor
Tot mai usoara, tot mai libera de balast,
Se inalta cu fiecare cadere
Pana nu se mai vede.
|