Printre varfuri de prun impletite de viermi,
Peste vii scuturate,
Porumbisti neculese,
O jumatate de luna
Si linistea sparta de-un tren
Trec maiestuoase, ridicole, ca doua
Detronate de mult,
De foarte de mult,
Imparatese
Care mai cred ca sub ochiul lor mare
Imperii
Tresar
Si se-nalta palate
Singuratate tesuta din ierburi, si foi, si ciulini,
Sateliti si stele amestecate
In acelasi cer uruitor
Rasturnat peste pamant brutal,
Aripi insemnate rosu-n varf
Unor ingeri singuri, de metal.
Totusi inca greieri,
Totusi inca frunze,
Focuri mari de crengi rupte si de fan,
Vorbe nerostite,
Pasari mari de prada
Si pamantul aspru si stapan.
|