La cei ce acum isi incep calatoria prin regnuri
In pantecele mamelor lor
(Ah, viitorul!)
Sau poate nici n-au ajuns pana acolo
Si mamele lor sunt inca fetite jucandu-se
Cu elementele chimice nedevenite samanta
(Ah, viitorul!)
La ei ma gandesc,
La momentul in care vor vrea sa afle
Cum am reusit;
La cei ce vor fi
Incapabili sa-si imagineze
Si neinstare sa vada
Prin fereastra murdara
Intotdeauna inchisa
Intre decenii
(Ah, viitorul!)
Cruzi si inca onesti,
Netrecuti prin targul de sclavi,
Prin mezatul ideilor
(Ah, viitorul!)
Pe ei ii visez
Intrebandu-se
Cum de nu mi-am pierdut
Nici viata, nici mintile;
Cei ce acum nu sunt
Decat o iluzie incerta,
O presupunere optimista
(Ah, viitorul!)
Ma vor intreba
In limba lor necunoscuta
Cum de am reusit sa ajung
Pana la ei,
Daca voi ajunge
(Ah, viitorul!)
Si eu voi simti
Ca nu le pot raspunde
„Prin absurd“,
Pentru ca absurdul e o notiune
Intraductibila
Dintr-o epoca in alta.
|