Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate
Stiu iarna care vine, stiu bruma care cade
Si ceata nesfarsita, nenteleasa.
Dar eu visez amiaza-mbratisata
De frigul diminetii si al serii,
Ora de miere, galbena zapada
Pe care-o ning din crengi invinse merii.
Eu plang de bucurie in lumina
Nestinsa inca de uriase nopti
Si-n strugurii zdrobiti in teasc din vina
De-a fi prea buni, prea dulci, prea copti.
Eu vin spre frig, desi de frig mi-e groaza
Spre fructul putred care se consuma
In alcoolul limpede-n amiaza
Si tulburat in asfintit de bruma.
Mi-e frica de-ntuneric si totusi vin, si vin
Din nesfarsite veri stralucitoare,
Unde tanjesc spre fericitul chin
Al boabei ce apune-n vin si moare.
Orgoliu fraged, dragoste copilaroasa,
Fatala, somnoroasa demnitate.
Revin in toamna cum revin acasa
Din tari mai libere si mai bogate.
|