Sa stau culcata-n zapada
Cu bratele larg desfacute,
Inchipuind o nespus de frumoasa
Cruce a de somn
Dinadins,
Pe care doar ingerii ar merita
Sa se rastigneasca
Pentru pacate facute
In paradis.
Alb fara margini
Si liniste neinceputa,
Nori destramati in flori
Troienindu-ma lin,
In timp ce lacrimi fierbinti
Se nasc sub pleoapele-nchise
Si-ngheata nainte de-a curge
Din vise.
Amin.
|