Adesea-mi vine sa ma rog
Glasului meu, precum un cerb
In care-a fost ascuns un herb
Neinteles, de inorog.
Ascult uimita cum se schimba
Gandu-mi stangaci in regi si zei
Intelegandu-se-ntre ei
Intr-o de mult uitata limba.
Silabe mi se strang in piept
Straine, fara sa ma-ntrebe,
Neiertatoare si superbe.
Nu ma mai mir. Ascult, astept,
Numar cum picura rar, reci,
Indepartat ca dintre stele,
Din rotunjirea gurii mele
Moartea si viata mea de veci.
|