Singuratatea e un oras
In care ceilalti au murit,
Strazile sunt curate,
Pietele goale,
Totul se vede deodata
Dilatat in pustiul
Atat de limpede sortit.
Singuratatea e un oras
In care ninge enorm
Si nici un pas
Nu profaneaza lumina
Depusa in straturi,
Si numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Privesti, si-ntelegi, si nu te mai saturi
De-atata tacere si neprihana
In care nimeni nu lupta
Si nu e mintit,
Unde-i prea clara
Ca sa mai doara
Pana si lacrima de animal parasit.
In valea
Dintre suferinta si moarte,
Singuratatea e un oras fericit.
|