E prea tarziu:
Celula insasi se destrama,
Nu mai recunosc nici un pact
Apusul de soare e ranced
Si rasaritul trucat.
O stea de prada pandeste
Clipa lucirii supreme
Pe cerul acid ca un scancet
Care dizolva blesteme;
Dar raza se face prafoasa
Si vantul o spulbera scurt,
Gramezi de nisip luminos
Se troienesc prin unghere.
E prea tarziu:
Seninul, de este, e doar furt,
Cand norii etaleaza
Cerestile viscere
Cu o nerusinare exorcizand iubiri.
Indiferenta siesi, celula se destrama,
Lumina se usuca de propria ei putere
Asupra universului pustiu,
Cand tipatul e moarte,
Tacerea e infama
Si bezna are radacini subtiri
In prea tarziu.
|