Vestea ca am fi iar se amana. Nu mai suntem cei care am fost. Am cersit
si ni s-a pus in mana Numele rostit in zi de post.
Cum sa fim acei care nu suntem, Cei de-a pururi dincolo de ieri, Cei veniti
din nu stiu care unde, Cei aflati aici din nicaieri?
Doamne, ce absurda-i asta parte De pamant cu omenirea ei De hatarul
altor s-avem soarta Celor mai nevrednici si misei.
Doamne, ara-ne si pune alta Mai de-a tarii si mai de la noi Semincioara, care-n
colte salta Demnitate, s-o-nmultim cu doi.
Poate-n acest chip vom fi ai nostri, Noua-apartinandu-ne oricum, Izgonind
din firea noastra monstri Dupa frontierele de fum, Dupa frontierele de fum
|