Asadar

Si bucurie — prin zbor si lumina. Cugetata, piatra este modul concret al materiei prime In punctul ei maxim de a se umaniza. Imprimandu-i fizionomia sentimentelor noastre, Piatra devine unghi de vedere, Concept
Si atitudine si poate fi citita cu inima — la toate tim-pu-ri-
le
Asadar, bolovanul de piatra la capataiul stramosului nostru Din preistorie nu e decat pergamentul de sinteza Al unui permanent risc al acestuia de-a proiecta piatra Cu fata spe lumina ochilor nostri, Vorbindu-ne nu despre el, Ci despre trecerea vremii Deci, eu nicicand nu scriu cuvinte, Eu gandesc aceste pietre
Ar cu plugul mainii mele, Sa-ntemei culesuri grele — Rostul trudei sa se-mparta Din ogorul meu de piatra — Aiba-l omul in camari Jos cu praguri, sus cu scari,
Iar din parti cu porti deschise,
Si pe-alaturea cu vise,
Eu, ce din adancuri sui,
O sa pun pe masa Lui
Danie, ce o am scris
Intru timpul lui neinvins,
Rotind globul cu piciorul,
Sa ma daruie cu hore,
Sa-mi descarce dansu-n crestet —
Cu mine parca graieste —
Mana ara, casa vine
Din adancuri, ca o paine,
Vine la multimea ei
Din alt timp, din alt temei.
Stau si-ascult: pe dinascuns
Casele apasa-n sus.
Fa-te, cerule,-ntr-o parte: Vine Piatra!
Piatra cu fruntea manoasa, Alba ca fata de masa, Sub geana, care ne-amurge — Piatra ca lacrima curge In trei randuri de pahare, Picatura cu-ndurare, Amara cum e pelinul, Dulce cum e sarut mana — S-o bea pruncii si nepotii, Mugurind in patru colturi,
Si parintii cu genunchii, inflorind in patru unghiuri, Si strabunii, dusi pe ganduri, Parguiti in patru randuri, — Mari, tinandu-se de mana — Toti de-o piatra si-o tarana: Lumea sa ramana-a noastra Tot acasa si sihastra, intre linisti si furtuna, — indulcind cu tara buna Si cu harul ei de-a spune. Cine-a zis ca-n noi e scris Neagra piatra de cais Si ca-i piatra dinadins, Pusa-n glezna si bratara, Fruntea la adanc sa ara? Rupe-te, cuvant urat, Ca piatra de rasinit, Bobul cel amar sa-ti fie Macinat intru pustie. Eu cu dalta, de cand sant, Am descalecat cuvant, Ca sa-i fac de juramant Istui grai, care mi-i dat, Sa nu-l narui in pacat, Sa-l inalt si sa-l imbun Cu ce-i mare la om bun, Despuiat de rau si cearta — Dulcele cuvant de piatra, Ca sa-l randuiesc in carti, Cum e lespedea-n cetati
Pe sub rasarit de luna
Piatra fiica si-o cununa
C-un fecior Ion-a-Pietrei
Din cuprinsurile pietrei,
Langa ctitorii ovale,
La adancul dumitale
Si-a pus piatra-n cingatoare —
Numai piatra de odoare,
La bratari —
Piatra de fier,
La ureche —
Piatra veche,
Iar la buze —
Piatra frunzei,
La grumaz —
Piatra de-olmaz,
Si pe frunte —
Piatra scumpa.
Iar in plete —
Piatra pietrei
Si-au nuntit asa o zi
Pan la piatra de copii,
Ca le-a fost iubirea-ntai.
Si-au nuntit apoi si-o noapte
Sub stele de piatra coapta,
Ca le-a fost iubirea dreapta,
Si-au cioplit fantanile,
Sa le bei cu mainile,
Si-au saltat frontoanele,
Ametind ciocanele,
Portile si scarile,
Pana-n varful serilor,
C-a fost mirele fecior
inflorit cu dalti de dor,
Dalti ca penele de graur,
Poleite-n varf cu aur
Si argint in cioplitura,
Sarutand piatra pe gura,
Rasucindu-i pe la boi
Adiere de trifoi,
Si-n spranceana —
Maghiranul,
Si-n privire —
Trandafirul,
Iar pe brate —
Minta creata,
La picioare — lacrimioare,
La calcaie — iasomie,
Si in mers — floare de ses,
Si-n pas — floare de Spas,
Si-apoi piatra,
Piatra,
Piatra