| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Cules de vie de Agatha Bacovia Te-au vaduvit de rod culegatorii, Cad grei ciorchinii dulci sub prese, Si singele tau curge purpuriu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Boccacio
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anatol Codru
|
|||
|
|
|||
|
Parca si azi o vad cum vine toata, Si-i joaca-n coapse luna-n jumatate, Sa-ti arda mana, sa te deie gata. Cand isi salta piciorul printre flori, Parca te joaca dracii si te prind fiori, Ca de placere mai ca-ai vrea sa mori. Dar a facut pe-alaturi si s-a dus Cu unul Gheorghe, nalt pana-n cartuz, Cu cizma creata si c-un dinte pus. El o ducea pe brate la ai lui — S-o vada tot norodul: alta nu-i Mai de frumoasa si mai de stapana Pe sanii ei si pe ghiocul manii In care-i creste sa nu-i fure nime. Eu am ramas cu limba-n gura, cuc, Dar nu m-am dus la crasma sa usuc, M-am aruncat pe pluguri de cu zori Si am arat jur-imprejurul lor Gramada de pamant, sa creasca dor. Da-n primavara-a fost, ca am vazut: Venea frumoasa c-un ulcior de lut Pe toarta cu gherghef si-argint batut. Si cand sa-l vad aproape cum era Ulciorul cela care ma durea — A fost feciorul ei. Era firesc Sa vina el, cand dansii se iubesc Si am plecat in targ peste un ceas, Si m-am tocmit sa cant din contrabas La un taraf. De scarba si necaz. Cu timpul mi-am facut si-o meserie, Sa-mi curga banul drept, nu-n smecherie, Ca aveam de gand sa imi aduc Marie La casa mea, din centru, ca mi-au dat-o Oamenii (cu alta vorba, statul), Ca am lucrat pe cinste toata data. Cand ma gandesc ca tare-a fost frumoasa, Cu luna franta-n doua, pusa-n coapsa, Inima nici astazi ca ma lasa. Dragostea, mai tata, e ceva, Care n-o prinzi cu ochii — si-i a ta. Dragostea nu-i jocul pe de-ascuns. S-au potrivit, s-au inteles — s-a dus! — N-ajuta nici o jalba-acolo sus Stiu, s-or gasi de-acei ce scriu prin carti, Ca umbl-si eu cu vorba-n doua parti Sa-mi scot parleala si pe alti sa-nvat. Eu, la un vin frumos care se bea, V-am asternut ce stiu din viata mea, Ca ce am eu cu soarta aluia, Care nici el nu e stapan pe ea?.. Frumoasa fata! Uite-aici ma doare, Dar are sot si-aceasta-i intrebarea Cu miez de nuca o-mbuibase ma-sa, Si straie i-a facut — numai matasuri De-acele chinezesti si de Bender, Cu-argint pe tesatura si cu fier, Ca imbracata-n rochii, cand era, Stralumina ca focul si frigea. Cand isi punea in parul ei o floare — Te culegea, de inima, salvarea Si te ducea sa uiti si drumu-acasa, Asa era hotoaica de frumoasa. Ea n-a muncit in camp, nici in gradina, S-a rotunjit la umbra pe-o perina Cu fir lucrat si broderie fina. Ci fratii ei, prin targuri si departe, S-au dat la treaba buna si la carte: Vin cu nevestele, si acelea invatate, Ca ti-i mai mare dragul sa le vezi pe toate, Cum potrivesc si umbla prin ograda, Sa infloreasca lucrul si sa arda. Lisandra? Cum a fost si mai inainte — Parca o varsa sotul din oglinda, Sa o aseze sus pe la icoane, Legata pe din parti cu celofana. Nici s-o atingi cu vorba, ca o scuturi De pudra, de vopseli si cele multe Aramuri, tinichele, petre scumpe. (La taietura rochiei poarta-un cap de vulpe) Si-n degete inele, ca sultanul, Parca-a varsat pe maini aliotmanul. Amar ce mai iubea hotoaica banul, — Ca numara si zimtii la copeica, De inghetau buzunarele la neica. Caci el e prost, desi are masina. In locul lui — as apasa pe frana: S-o mai opreasca din luat cu mana. O tine, ca-i balae, cu de-a gata, Si-o teme foc, si mai sa dea-n pacate, Lisandra, cand se uita intr-o parte De-ar fi a mea Lasa pe mine — as face Sa-i sara moftul si s-o vad ca tace. I-as spune, cum stiu eu: „Asculta, doamna, Ia-ti fustele, parfumul, geamantanul Si da-i nainte, ca trezesc vecinii, Sa-mi puna de baut, ca fac un bine, De scoala sa le fie la oricine' Dar nu-i nevasta mea si-aceasta-i rau, Ca stiu ce-as face si ce-as drege eu. Cum vine asta: de haleala da-i, Pune-i margele scumpe si cercei, Si ea sa mi te tina sub calcai? Busuioc crescut in poarta, Unde s-a nascut si tata Si-a iubit si el o fata, S-o poarte la mana dreapta, Cu inel de ramasag, Sa-i puna jurari pe prag, Cand i-a fost ceasul mai dra£ Lumea n-a crezut si-a zis: Mandru e, dar nu-i precis, C-ar s-o faca intr-adins. Mama, ca era o floare, Cand o pui la cheutoare, S-a gandit ca tocmai are Prilejul la maritare Si-a sarit pe bratul lui, Brat vartos, pe-al tatalui, Caci ca tata altul nu-i De frumos ca mama lui. Insa-a fost, ca s-a-ntamplat Mai altul de cum a dat Gandul ei la maritat, C-a zis tata: Titiana, Te-am iubit, fata balana, Cand da-n floare maghiranul. A fost dragoste de-o noapte, Cand ghicesti merele coapte Si le furi mai mult cu soapte, Saltata de subtiori, De ce-ai spus ca ma insor, Lumii toata, de cu zori? Si acum iti vrei in casa Floarea ta de chiparoasa, Care cand a fost culeasa Sambata dupa ameaza. Eu as vrea sa fiu flacau, S-apoi afla ca mai vreu Sa fiu mandru, si tot eu Bun de drago stit mereu, Tot de flori, ca tine, cum_ Sa le vad florite-n drum Cu trei fire de parfum Maica mea, cica, a oftat Si-a nascut fecior in sat, Care-a scris cu matostat: Busuioc, si inca-o data, Am iubit, dar nu ca tata, Drago stind pe apucate, — Am cules pan am ales Floarea cea de inteles, Cand dau toamnele-n cules Si rasar de dupa flori Flori rotate de feciori Cu casa in subtiori Rostul tau de fata mare Sta ascuns intr-o bratare, Sus, la coarda-n casa mare, Unde striga-n grinda locul Si se coace busuiocul Cu samanta de deochiu. Am vazut ca era grau, Pus in coapsa ta si-n brau, Spic mascat, ca val de rau. Si-am vazut, ca trecea unul Subtirel, asa ca struna, Si-avea secera pe umar. Am trecut si eu pe-aproape, Tineam vorba sub pleoape, Dar s-o zic n-am vrut socoate. Era tot acel fecior, Cu fruntea de alior Si minciuna de trei ori. Tu-ai saltat si ai facut Doua vorbe de-mprumut, C-a fost greu sa spui ce-ai vrut Si-ai zis, Gheorghe, uite, eu, S-apoi tu, ca esti flacau, — Daca-o faci, ti-i dreptul tau. Eu astept, de, cum ma stii, Caci de tine draga-mi-i, Cum mi-a fost si mai dintai El cu-o floare-n palarie, S-a gandit si-a zis: Marie, Auzi iarba din cimpie, Tinerea si se mladie? Eu ma duc s-o fac marunchi, Sa-i pun mana pe la junghi, Cand s-o frange in genunchi. Si apoi ma intorc pe zori, Cum ti-am spus de-atatea ori, Daca nu de vreo trei ori. Tu atunci ai scos afara Busuioc ce da in floare, Sa se scuture-n carare, Si ai zis: mai Gheorghe, stiu, Ca-o sa vii si mai tarziu. Gheorghe-n iarba pan la brau.. Floare din tulpina lui, Cucului, a Gheorghelui, Care a dat sa-si face pui Intr-un cuib al nimanui. I-a spus lumea: nu se poate Sa te dai, asa, de-o data, Cand o mana-o vrea, si-o cata Alta mana mai pe alta. Floare dintr-o maracine, Care infloreste bine Numai cand o tine-n mana, Ea nici a-nteles ca-i sluta Treaba, daca o saruta Gheorghe ca pe-o alauta. El, fecior de om nauc, Parca-si puse boii-n jug, De-a arat pana la fund Dorul fetei al zalud Eu acuma, ce sa fac? — Blestem cucul in copac, Cosand lacrime pe-un ac, Sa-i insir margele — lui, Dragului, al Gheorghelui, Care nu-i si-al orisicui In cuibul, al nimanui Graiesc florile pe-afara, Ca scapasi din subtioara De trei zile cate-o floare, Cand ai scris cu ele-n gand Trei ulcioare de pamant, Care s-am implut plangand. Caci in lutul lor facea Sa se narue o stea, Care-n umar ma durea. Eu am mers pe jos, mai, mai. Doua dealuri si trei vai Pana la genunchii ei Si i-am spus ca-ntr-un ulcior, Cel dintaiul, e cu dor Limpede ca un izvor, Si-n al doilea, ca se are Pusa-alaturi cu o floare, Inima care ma doare. Cel de-al treilea plin e ochi De facut si de deochi Cu blestemul la un loc. Insa ea bine-a vazut, C-a fost cantul meu durut, Ars in vasul cel de lut. Si-a turnat in trei pahare Doua lacrime si-o floare, Cand o plange omul mare. Si mi-a zis sa beau de primul, Si beau primul ca strainul, Ca sa nu ma vada nime. Si-am baut otrava toata, C-a ramas si jumatate, Sa o
beu si alta data, Cum si tu puteai s-o bei Pe trei dealuri si trei vai Ma
dureau genunchii tai Buchia cu-o sarutare. A citit si-a scris mai jos: „E sarut cu dus si-ntors,
C-a scris cu peniti de os Si cerneli de abanos Scriitor si om dracos'
Tocmai e asa cum spui, E sarut ca-al nimanui, Scris cu buzele tugui, Unde e
frumos sa-l pui Cititoare ce nu iarta, Saruta-ti-as dintr-o parte Degetul,
ce arde-n carte Buchia incondeiata, Ca fata nesarutata. Pune-ti-as sarutul
tare De trei ori pe fiecare Degete cu o-ntrebare Ce-o gandeste omul mare
— Cum de ai facut intai, Sa-mi pui aripi la calcai,
Luna cand pe-afara ii, Cum e frunza de gutai, Sa-mi las cartea-ntre
coperti Cu trei sarutari la parti, Ca pe jalba trei peceti, Si sa fug unde citesti
Toate semnele pe desti, Cand te faci ca dragostesti Scriitorul care-a
scris Cu pana de ametist |
|||
Pune poezia Boccacio pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |