Ce iarba inalta! Sa n-o mai taiati, S-o trecem cu luntrea, s-ajungem la
Mare, Ce iarba inalta: au fost ingropati Strabunii nostri cu barbile-afara.
Ce iarba, ce holda, ce rai necuprins,
Ce freamat, ce coase se-aud mai aproape.
Ce roua fierbinte: strabunii au plans
La ceasul cand fost-au de vii sa se-ngroape.
Pe culmi,
La cetate,
Tepoase-n ambitia lor, suverane,
Cresc ierbile, barbile daco-romane.
|