fecior din satul meu, care a pornit prin Europa cu Plugusorul in seara
Anului Nou, 1945.
Capul copilului din luna al cui ai vrut sa fie,
Cand a venit Mos Craciun atunci
Printre stelele de tinichea, prin vijelie
Sa-ti aduca papuci
De Anul Nou, prin transee?
Tu purtai pacea printre gloante
Ca pe-o Cale Lactee
De ce ai urat asa de frumos, Constantin,
Ca te-a muscat glontul de inima cu venin?
Si ai ridicat de pe zapada palcuri de flori,
Asezandu-le pe steagul tarii, sa-ti fie drag
Chipul Mariei tale, care iti canta de dor,
Ca infloreste si piatra in prag.
Ai mai chiuit de trei ori ca-n trecut:
—La ureche zurgalai
Si-ai cazut
Hai-i-i
Capul copilului din luna al cui ai vrut sa fie,
Cand rasturnau toate plugusoarele tarii
Scrumul si gropile bataliei
La marginea Europei si durerii?
Si-au pus toti flacaii, pe rand,
Cate o floare la inima, sa arda,
Sa le-nfloreasca Mariile cantand
Dorul in poarta
Trece luna pe curmezis plangand si straina.
Si iepurii se uita piezis
Cum iti infloreste o floare pe carabina.
Si o incalzesc cu narile,
De se lumineaza toate zarile
De foc si pelin.
Mai Constantin,
Scoala si pune plugu-n tarana,
Sa vezi cum rasare din brazda lumina,
Cum vine Maria si canta
imbratisarea ta cu pamantul.
Dar ai scapat Plugusorul tau foarte adanc,
Ca ti se vad numai ciucurii la palarie,
Ca florile, sa le culeaga Maria.
Aho, aho!
La ureche zurgalai,
Mai strigati o data
— Hai-iL.
De ce ai urat asa de frumos, Constantin,
Ca te-a furat pamantul sub tufele lui uscate de pelin?
|