De ce as face eu s-asez ca-ntr-o uitare Aceste ierbi inalte cu iepurii de
mana, Sau fruntea astui cal pe deal ca o fantana, Din care se
adapa din fuga departarea?!
Ce daruri sfinte — toate le-as face patrimonii Acestor mari balade de mame
pe sub stele, Cu aceste piramide de snopi in care ele Si-au ingropat
barbatii, sa doarma, faraonii.
De ce sa bat arama voroavei in scadere De cat cum au fost scris-o
cu fruntea lor strabunii, Topind vocale-n foc si-n clopote sa sune Laptele maicai
noastre — temei si inviere.
De ce sa-mi stampar gandul si ochii sa ascunda Aceasta fara seaman
columna de lumina Si-aceste zile albe, venite la fantana, Sa-si vesniceasca
inul catrintelor de nunta?
O, de-o s-asez aceasta comoara-ntr-o uitare,
Sa nu-mi mai scrie mana, sa nu mai pot cantare
Arde parca-n lumanari Graul amijind pe vale Inca-n tihna dumisale
Ca o aura pe stari.
Si cum lanul e adanc Si deasupra ceru-o arca, Am sa-l trec in zori
cu barca Catre golful de parang.
Vai ce lan! Daca-l cosesti, Prundu-i misuna cu pesti
|