De ce e-atata roua pe pamant, De ce-s atatea lacrimi conspirate,
De ce-i atata frig si-atata vant, Si-atata-ndreptatita
strambatate?
Daca au painile ideile de grau Si-a le rosti nu am de ce ma teme,
De ce in viata mi-i asa tarziu, De ce in moarte mi-i asa devreme?
De ce ni-i drumul pururi in raspar Luat in piept si parasit de soarta,
Prea scurt si prea lungit in nicaieri, Si prea de cand mi s-a facut
o piatra
Aceasta amintire despre noi, Cu-aceasta mult promisa inviere, Pana
la marele si vesnicul apoi, Pana la ultima si vesnica tacere?
De ce-s atatea toate pestetot,
Si-a toate cate sunt sa nu mai pot?
|