Din cumpana sortii

Vezi toate poeziile poetului




Te duci la om si-l intrebi:
— Cum iti merg, cetatene, trebile?
— De, asa: cand pe nou, cand pe vechi, Alta e, nu prea merg ierbile.
Tarana-i de zdreanta si fara vreun rost, O dramuie seceta ca pe-o savana. Din cumpana sortii ma uit cu ocheana In sange, sa aflu pe neamul ce-am fost.
Un fel de-amareala loveste-n copii, Si omu-i pradat pana-n crucile sale. De-acolo din deal, de langa vecii, Fug cimitirele noastre la vale.
Nici cucii nu dau primavara cu-alean, Vestind ca-am veni din rascruci la lumina. Se leapada cerul de omul sarman, Caci umbra de el abia se mai tine.
Sunt toate-o cainta de frati si de paini, Murim fara teama ca o sa ne doara Tara, ca e fara noi, data-afara Din tarina ei, s-o cersim prin straini.
Auzi? Iara tuna colo, la origini:
E semn ca-o sa ploua,
E semn ca-o sa plangem?

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Din cumpana sortii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani