Daca n-as avea in dreapta mea prietenii,
Daca n-as avea in stanga mea prietenii,
N-ar mai fi, Doamne, nici aceasta bucurie in jur,
Zidul acesta de certitudine si presupunere
Ca ma am ocrotit de dusmani!
Alerg de unul singur in jurul Trupului meu,
Alerg de toti absentii lumii in jurul Sinelui meu,
Respingand atac dupa atac dovada faptului
Ca as fi, ca am fost, ca nu eram
Decat teama ca s-ar putea sa fie
Ca n-am fost prietenul si dusmanul
Nimanui.
Daca n-ar fi atata lumina in jurul Trupului meu,
Daca n-ar fi atata lumina la raspantia Sinelui meu,
N-ar fi, Doamne, nici Neantul acesta,
Neundele acesta
De jur-imprejur, care nu-i,
Sa ne para ca esti!
N-o luati in nume de rau, domnule chirurg
Nu va suparati, va rog,
Cutitul Dumneavoastra nu taie.
Ar fi prea detot
Sa obtineti arta separarii
Cu o asemenea jimblatura.
Si-apoi un cancer cat de cat
Se obtine nu chiar asa de usor —
Trebuie munca,
Scoala,
Demersuri in instante,
Luate credite
Si cate si mai cate.
Mai pe scurt,
Dai totul pentru a-l mosteni
In forma si pe meritate,
Ca pana la urma sa nu se gaseasca
O aschie de stea,
Sa dezlegati acest mister
Atat de constant
Si atat de mandru
De sacrificarea mea
Pentru el?
|