Doar pentru faptul ca exist acum, Doar pentru faptul ca ma bucur inca De
floarea teiului, Care munceste mult La-ntemeierea soarelui, acasa, Sau la cuvantul
care o-nfioara Si-o face pasare Si os de amintire, —
Eu port aceste cearcane, prieteni, —
Ca o candoare-a macilor de zori,
Sa pot nimba cu ganduri fruntea voastra
In acest veac asprit,
Dat noua-n seama, sa nu-l murim,
Sa-i tinem pururi treji
Alcatuirea dreapta in balanta;
Doar pentru graul ca ni-i de eroi,
Zvantat de gloante, mult, pentru oricine,
Ca plumbul greu, in ranile deschise,
in care poti planta un trandafir
Intru vecia noastra, sa lumine
Jur-imprejurul Patriei veghind —
Eu numele vi-l scriu pe steag, prieteni,
Pe aripi inca,
Pe fantani,
Pe munti,
Pe tot ce-i semn c-am izbandit in timp
Purificarea-n suflet si idee.
Doar pentru ca ne-nduioseaza
in lacrimi ciocarlii,
in palme — pluguri,
tarana-n grai Si pasarea in umeri — Eu pot numi aceste patimi
TARA, GURA DE CARTE, inflorind cu imne
Piatra cea sfanta a-ntemeierii noastre! Doar pentru faptul ca-nfloreste
teiul, Doar pentru faptul ca exist acum.
|