Cand se-ntampla sa murim putin, Vin copacii si ne trag de mana,
Vine cateodata si-o fantana, Daca se intampla ca
nu-i vin.
Numai ca la ora cand se face Vreo tarana sa ne logodeasca, Nu ne dau
din trupul lor copacii Capatul de scandura draceasca.
Nici fantana nu ne da din cana Si nici via, daca intelege Ca
se face in sat vreo vadana De singuratate sa se lege.
Ploua-atunci. Pe vale fuge glodul, Gropile se catara pe case, Si se-ntorc pe-o
parte, si se pierde totul Ce-i gandit de-o cruce si-i ochit de-o coasa.
Uite-asa deodata — sute de zavoare! — Pe din toata partea satului,
s-o stie Ca-i urata treaba, daca lasa glia, Mai ales cei tineri la chipiu
cu-o floare.
inca din hat-veacul vine legea asta, Sa nu-mpinga ceasul peste noi vreo
stire, Ca-un fecior mai hatru si-a zidit nevasta In singuratate, ca-ntr-o
manastire
|