Votez la asta ora mari linisti imprejur, — E clipa cea mai sfanta
a luptelor din mine. Mi-s baricade anii si metereze — faptele, Purtand
pe steag destinul acestei tari inalte Si-al ridului pe frunte, si-al randului
in carte — E ora-n care-mi naste iubita mea feciorii S-aud numai
in teatre cum bat, pe banda, tunuri, In cinematografe mai sangera
ecrane, Si-n ziare parasute fosnesc si lin se cern Din ceruri marmuri albe pe
toti feciorii lumii, Opriti la varsta aspra, sfidand cu fruntea neguri,
Si-n care timpu-a pus doar clopote de lacrimi. Sculati, voi, morti, voi, case
arse, pluguri, Voi, telefoane-a lumii, sariti din furci pe zare, Pasiti din carti,
dati zvoana, sunati mobilizarea, Voi, scrumuiti ai soartei, renasteri, inca-o
data! — In numele acestor feciori ai mei, ce-n ziua Au sarutat pamantul
si soarele, c-un tipat Cu drept de lupta dreapta si supravietuire in numele
acelor ce n-au fost sa se nasca Ei vin cu datoria, a voastra, cea de veacuri,
Sa oblojeasca-n timpuri atatea rani si lacrimi, Si atatea tarmuri
negre — sa incolteasca muguri, Si-atatea porti si praguri sa-mbratiseze
fiii, Si-atatea drumuri, toate! sa reintoarca-n tara Hori frante-n
boi de schije si suierat de gloante
Eu va zidesc tot veacuri, incaruntindu-mi pleata La sarbatoarea voastra,
cand mi-am arat parintii Feciori ai mei din leagan, sculati! —
e foc in lume! Sariti de pe ulcele, ca de pe tronuri sparte, Din scutece
dati buzna si fulgerati in lapte Gingia voastra moale si-ncinsa ca hurmuzul
Sangelui pe steaguri din nasterile toate. Voi sprijiniti pe soarta PAMANTULUI
si-a LUMII, De poala tarii voastre va tineti sa nu cadeti — Parjolul
suna arme, Si moartea varsa fumul Pe cantecul de leagan
Iubita mea, ma iarta, si fruntea dumitale,
La ceasul tau de lapte, cand mi-am strigat feciorii,
Nimbati cu mirt de pace, din clipa lor, intaia,
Cu negurile lumii sa lupte si sa cada
In numele acelor ce-or fi ca sa se nasca.
Ei, fiii mei! —
Ei — destinati nu mortii,
Ci contra mortii insasi, prin lupta sa traiasca.
|