Cai aprigi fug pe codri. Pe coame — timp calare, Cand vinul urca-n
toamna ca-n jiltul lui un domn, inseninand vazduhul cu flacari de
fanfara Pe nunti palalainde din tatal meu, Ion.
Din maica mea, Lisandra, din frate-meu, Ilie, Din varul meu, Costache, din sora
mea, Agata,
Strigandu-se din brazde, furandu-se din vie, Unul pasind in
altul, sa nu se mai desparta:
In cuibul lor de lume sa navaleasca tandru
Un fiu al lor, Ilie, si el c-un fiu, Costache,
Ce are-o fiica, —Agata, si ea — una, Iisandra, —
Toti alungati de-acasa, in nunta lor sa treaca.
Nepotii sa dea ghes, cum legea sta sa fie:
Agata si Costache, Lisandra si Ion,
Si ei, la randul lor, pe-un stranepot, Ilie,
Ce sta sa fuga-acuma, pandind frumos din somn.
|