Pian unduit sub astrul fruntii tale de veghe, Adanca muzica, de lacrima
Italiei foarte aproape. Giuzeppe Verdi,
Cum se roaga degetele tale pe albele clape, Ca musulmancele pe litoralul Marii
Negre.
Giuzeppe Verdi,
Cu omoplatii respir muzica ta, de parca as trage
Doua navoade in spate din necuprinsurile tale foarte afunde.
O, in zori, Giuzeppe Verdi, pianul tau o sa inunde
Strazile orasului meu cu delfini si cu alge.
Doar numai spre miezul noptii, ca un reflux gigantic,
La rasaritul fruntii tale peste vecie, ca o luna,
Se va retrage dezlantuirea pianului tau, ca-n Oceanul
Atlantic
Lacrima Italiei, razvratita-n furtuna
|