Desuieti in toate cele Si banali si pusi pe harta, Noi murim dupa zabrele
Si cu morti ne dam pe fata.
Glosam soarta cu piciorul Si votam cu fruntea lutul. In trecut ni-i viitorul,
La sfarsit ni-i inceputul.
Vrem, nu vrem, dar se mai poate A fi rau ce este bine. incurcate ne sunt
toate Descurcate de la sine.
Ne-naltam ca pe gunoaie Gloria de papadie. Doamne, fa-ntr-un chip si taie Mana
mea, sa nu mai scrie.
Gura fa-mi-o oseminte, Ochilor le pune trepte. Lumea si-a iesit din minte, Omul
nu mai stie septe.
Profanate-s cele sfinte, Mutilate-s cele drepte
Pe chipul meu Nu-s lacrimi: Din ochii mei Co boa ra-o
Mioara Cu TREI CIOBANEI
Mi s-a dus din viata-o parte Undeva in nicaieri. Ganduri v-am lasat
in piatra Si idei lucrate-n fier.
V-am lasat si-aceasta poarta Si pe ea — un giuvaier De cuvinte fara moarte
Ca facliile din cer —
Voua-n vremi sa va ramana Harul pietrei. Sa aveti Decat mine alta
vina, Decat mine alte dalti,
Care vor sculpta-n lumina Duhul sfant al astei vieti
Sa nu ai moarte daca-ai zidit cuvant De stele-aproape si de firul ierbii,
Moarte sa n-ai daca-ale tale verbe In lupta lor nu te-au tradat nicicand.,
|