Vin sa va explic:
Numai timpul rodeste.
Vremile se mai strica cate putin,
Se mai uzeaza,
Se mai raresc pe la coate.
Numai orele sunt impecabile,
Si clipele vesnice pana la moarte.
Putem atinge cu mana
Doar ideea si presupunerea,
Ca izbutim acest lucru
Cu dorinta de a ne manifesta
Intentia ca suntem.
Dar Necuprins nu exista,
Cum nu exista nici miezul Cuprinsului
In Necuprins,
Cum nu exista nici relativul, care e
Numai o parte din cuvantul care-l anunta.
Ca sa vezi
In interiorul ei
Teama ca ai putea sa existi,
Trebuie sa ai lacrima foarte sincera,
O lacrima atat de plansa
incat sa n-ai de pus pe cruce
Decat trupul Cuvantului.
|