Pe mine, domnule, nu ma poti scoate Cu una, cu doua din Durere. Uite ca am intrat
pana la sorti, Uite, cu tot trupul,
Uite, cu tot sufletul,
Sa-ti demonstrez minunea maxima
A indurarii de Tine.
Tu ce crezi, domnule, ca e o gluma
Moartea continua a invierii noastre pe tot cuprinsul,
Pe toata singura data a timpului,
Sa ne aducem aminte ca suntem
Legati unul de altul prin placerea
Deosebirii ce exista intre noi?
Avantajul meu, domnule, e doar ca banuiesc
Posibilitatea ca ai putea sa fii convins
Ca datu-m-am tie, sa traiesc plenar
Constiinta de sine a ranii care esti,
Sa ma doara mereu
intamplarea mirarii.
Asadar, e cu totul alta aceasta deosebire, domnule
|