Stiu ca nu mai este-asa, Nici altfel si nici cum poate Fi iubirea mea a ta Totdeauna
niciodata. Am tacut si tu ai zis: Las-o, piatra, ca e bine — Sot eu —
tie, tu fantana, Mie soata intr-adins. Mestere, o, dumneata,
Din adancuri mai adanca, Sfanta, care-o sa te-nvinga —
Lacrima-i, duminica — Bea-o, ca intr-o sarbatoare, De durere, cand
ti-i bine. Gura-mi s-a facut pagana, Fruntea mea-i cotropitoare. Dor si
ura la un loc, Nu e chip sa te mai aperi, Aste lacrimi nu-s de ape,
Cand iubesc, le stiu de foc. Ia-le-n palma, arda-ti mana: Cum iubeste
fantana Nu iubeste nimenea.
Lacrima, duminica..
|