Greu e drumul,
Frig si zloata,
Ning zapezile de-un veac,
Dar de-odata
Se arata
Cu mantaua rupta-n spate,
Opintind si dand din coate,
Prin namete-un pui de fag:
Din razboi neamul venea;
Si cum vad ca frig ii este,
Fara ca sa prind de veste
Ii ofer mantaua mea:
— Ia-o, frate, arunc-o-n spate,
Pana frigurile trec,
In razboi mantaua tatei
A-ncalzit un codru-ntreg —
El din zbor a prins ghiuleaua.
Si-a ramas cu ea pe ses.
Schija ce-a lovit mantaua
N-a lovit in codrul des.
Ia-o, fagule, fartate:
Peste codri norii-s grei, -
Parca e mantaua tatei
Gaurita peste ei
|