| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe cer de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mitul personal
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anatol Codru
|
|||
|
|
|||
|
Hotarat lucru: nu mai apare In cumpana mea si-a parintilor mei Fiul lor Gheorghe, sau fiul lor Stefan Si mie frate drept — Constantin, Sau cum i-au fost spus surorile intai Croit pe potriva unei ambitii, El nu mai cuteaza sa dea printre noi, Sa-si ceara partea lui de avere — Sa zicem, un cal sau vreo unealta, O tufa de vie sau locul de casa, Sau vreo porecla si asa mai departe, Daca ar fi sa-l porneasca-ntr-o nunta Parintii mei pe vreo coasta de toamna. Dar nici un sfat acum nu mai prinde. Plimbandu-se-n el ca-ntr-un paradis, Nu-l mai ranesc intrebarile noastre, Sau golul ce-l pune-ntre el si parinti, Ca locul furat, pe deal, de o cruce, Pe care o cara-n spinare strabunii Departe in satul lor din vechime. Ci el — nici habar de toate acestea, Si nici vreo idee macar sa-l destepte, C-ar fi mai cu cale sa-si hotarasca Nasterea lui pentru un plug sau vreo arma, Sau pentru vreo paine sau pentru vreo foame, Sau pentru vreun fiu care misca pe-aproape, Cum poate sa fie, daca se-ntampla Ideea parintilor sa se-mplineasca. Nimic nu-l mai poate urni dintr-acolo, De unde ambitia l-a prins cu otgoane Si-l tine departe de grijile noastre. Crezand ca mai poate ceva sa se faca In aceasta directie, sa se arate Din paradisul lui de departe, - Trimis-au vorba prin tribunale, Si multe dezbateri prin asamblee Au fost sa se puna-n aceste afaceri De rudele mele foarte stufoase Si foarte pornite, daca e cazul Dar nu s-a ajuns la vreo intelegere. Si-atuncea satul se-mpinse la porti. La portile noastre, Proptite pe caini, Urnind catre noi atata ocara Si-atata blestem, asa deodata, De parca roteau cate-un corn pe la frunti. „Daca fiul vostru venea Din nasterea lui, neaparat, In sat mai faceam o nunta ca lumea Si-o casa, in ciuda apelor astea, Care ne manca braul la scoala, Si vitele-n staul, Cand norii coboara pe codrii Orheiului O, daca venea, putea la o adica Sa-i fie de sot Lizavetei lui Sarghe Pe care l-au fost furat doua gloante Cu tot cu inima; daca venea O, daca venea, in groapa lui Toader Putea sa se duca si-acela, cantand, Sa vina-ndarat la casa lui tanara, Sa-si faca neamul lui mai departe Cu o fata-a lui Gheorghe, care isi tine Sanii cu-o mana, fragezi sa-i aiba Cine sa-i ierte toate acestea?!' - Asa facu la incheiere un tanar. Si care-si tinea de mana nevasta Foarte frumoasa si foarte de treaba Cu burta-nflorita usor catre gura. (Sa fi fost, probabil, in luna a opta, Cand totul se pare ca-i hotarat.) Iar noi? Ce puteam sa raspundem atunci Cand el, fiul lui Gheorghe, sau fiul lui Stefan, Si mie frate drept - Constantin, Sau cum i-ar fi spus surorile-ntai - Macar nici idee de toate acestea |
|||
Pune poezia Mitul personal pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |