Albastru tragic din icoane — Mucenicie de Ioane, Si-aceste clopote, De-atunci,
imi par Ioni vuind pe cruci Invartosind in alifii Genunchii
nostri, cei dintai — Pe ruguri: parca isi razbun Genunchii alti
genunchi strabuni.
Iau foc camasile de in Pe hori jucate-n tintirim Peste parinti — cati
s-au zidit! In horele de sub pamant, Si horele Cetati le sant!
Si daca-n jocul lor s-au prins,
Ca n-au cazut,
Ca-au mai invins,
Si-au mai cazut,
Langa parinti,
Dar parca mai nebiruiti.
De-aceea poate nu murim
Si ard camasile de in
Pe noi, horind in tintirim,
Peste strabuni —
Cati s-au zidit!
In horele de sub pamant,
Caci horele cetati ne sant!
Auzi?
Se crapa ramele: din nimb Erup cu fruntile noi timpi De noi Ioni, straluminand
Ioana plaiului meu sfant!
|